Arhive etichetă: Basarabia

Bessarabia in your food, better than salt. Basarabia în bucate, mai gustoasă ca sarea

Which is the best restaurant in your city?

My favorite restaurant in Brașov is „Basarabia în bucate, (Basarabia in food)” located on the street leading out of Piața Sfatului (Council Square), next to the former „Cerbul carpatin” (The Carpathian Deer) restaurant. I discovered this place by chance one day when I was showing a friend from Bucharest around my hometown. I was surprised by how well-prepared, plentiful, affordable, and delicious the food was at this Moldovan-style restaurant. The pies also make up a special menu item, which can be eaten there or taken to go. “Basarabia în bucate” is a phrase modeled after the title of a fairy tale by Petre Ispirescu—a classic of Romanian literature—“Sarea în bucate.”(The Salt in food). Just as salt is indispensable in food and provides the final flavor, so too does Basarabia aim to preserve traditions that give dishes a unique flavor. What Romanians call “Bessarabia” is the eastern half of the historic Romanian region of Moldova, which was severed from the territory of the Kingdom of Romania by the USSR in 1940. It overlaps 75% with the territory of the current Republic of Moldova, while the southern and northern parts of historic Bessarabia were inherited by Ukraine from the USSR. Even though Romanians on either side of the Prut River are currently politically divided among three internationally recognized states, Romanian culture and tradition are a shared heritage that can be rediscovered in literature, music, art, and even in… dishes prepared according to ancestral recipes. The simple fact that the Moldovan citizens who run this restaurant chose a .ro domain for the website promoting their business shows that they identify as Romanians just like us, the people of Transylvania.

RO

Restaurantul meu preferat din Brașov este „Basarabia în bucate„, situat pe strada ce iese din Piața Sfatului pe lângă fostul restaurant „Cerbul carpatin”. Am descoperit acest local din întâmplare, într-o zi când o faceam pe ghidul prin orașul meu natal pentru o prietenă venită din București. Am rămas surprins de cât de bine, mult, ieftin și gustos puteai să mănânci la restaurantul cu specific moldovenesc. Plăcintele constituie și ele un meniu aparte, putând fi consumate pe loc sau luate la pachet. „Basarabia în bucate” e o sintagmă calchiată după titlul unui basm de Petre Ispirescu – un clasic al literaturii române -, „Sarea în bucate„. La fel cum sarea în mâncare este indispensabilă și dă gustul final, tot astfel și Basarabia se dorește o păstrătoare a tradițiilor care să dea un altfel de gust mâncărurilor. Ceea ce românii numesc „Basarabia” este jumătatea estică a regiunii istorice române Moldova, care a fost ruptă de URSS în 1940 din teritoriul Regatului României. Ea se suprapune 75% pe teritoriul actualei Republici Moldova, părțile sudice și nordice ale Basarabiei istorice fiind moștenite de Ucraina de la URSS. Chiar dacă românii de pe o parte și alta a râului Prut sunt actualmente despărțiți politic în 3 state recunoscute internațional, cultura și tradiția română sunt o moștenire comună ce se poate redescoperi atât în literatură, muzică, artă, cât și în… bucatele gătite după rețete din străbuni. Simplul fapt că cetățenii moldoveni care administrează acest restaurant au ales un domeniu .ro pentru site-ul care le promovează afacerea arată că ei se identifică drept români la fel ca noi, cei din Transilvania.

The Novel of the Nearsighted Teenager. Gaudeamus

If you could rewrite any book’s ending, which one would you choose?

I read The Novel of the Nearsighted Teenager and Gaudeamus by Mircea Eliade when I was in high school. While in the novel, the author of A History of Religions chronicles his high school life in a diary, recounting incidents related to his school subjects, failing grades, his list of extracurricular reading, and his daily schedule (he read so much that he ended up sleeping only 4 hours out of every 24), in Gaudeamus—as far as I recall – Eliade describes his life as a college student in the Kingdom of Romania during the interwar period.

His intellectual life is interspersed with scenes from his social and romantic life. Although he loved Nișka, a student from Bessarabia (present-day Republic of Moldova, then an eastern province of Romania), the nearsighted young man breaks up with this exceptional girl because he wanted an austere life as an encyclopedic intellectual and believed that this path would be incompatible with family life.

At the age of 16, when I read Gaudeamus, such an unhappy ending tore my heart apart. I took the Rotring mechanical pencil I used to do my math homework and, right on the very last page of the book, in the blank space after “THE END,” I rewrote the ending so that the protagonist would stay together with his girlfriend, Nișka.

I admit that I was a bit presumptuous in correcting the great Eliade, but at least I did justice to the female character in the second part of the novel about the nearsighted young man’s youth.

RO

Am citit „Romanul adolescentului miop”  și „Gaudeamus” de Mircea Eliade pe când eram licean. Dacă, în roman, autorul „Tratatului de Istorie a Religiilor” își notează jurnalul vieții lui de licean, cu întâmplări legate de materiile de studiu, corigențe, lista de lecturi extrașcolare și programul lui zilnic (citea atât de mult încât ajunsese să doarmă doar 4 ore din 24), în „Gaudeamus” – pe cât îmi amintesc – Eliade își descrie viața de student la o facultate din Regatul României din perioada interbelică.

Viața lui intelectuală e presărată cu scene ale vieții sociale și amoroase. Cu toate că o iubea pe Nișka, o studentă venită din Basarabia (actuala Republică Moldova, pe atunci provincie estică a României), tânărul miop se desparte de această fată excepțională din cauză că el își dorea o viață austeră de intelectual enciclopedic și considera că acest parcurs ar fi incompatibil cu viața de familie.

La vârsta de 16 ani, când am citit Gaudeamus, un astfel de „unhappy end”  mi-a sfâșiat inima. Am luat creionul mecanic Rotring cu care îmi făceam temele la matematică și, chiar pe ultima pagină a cărții, în spațiul alb de după SFÂRȘIT, am rescris finalul astfel încât protagonistul să rămână împreună cu iubita lui, Nișka.

Recunosc că am comis o aroganță corectându-l pe marele Eliade, dar cel puțin i-am făcut dreptate personajului feminin din a doua parte a romanului tinereții miopului.