Arhive etichetă: writing

What’s a skill you consider basic, that most people don’t actually know how to do?

Although everyone has a tendency to recount stories from their own lives and even to gossip about events in the lives of others, not everyone focuses on the art of storytelling, even though it is relatively easy to take up and has the power to bring people together around the storyteller. Back when there was no Internet and televisions were expensive enough that they weren’t found in every room—especially not in government institutions—my grandmother was admitted to the city hospital for a few days to have her tonsils removed. Like any woman from the countryside, she had an extraordinary memory and recalled many life stories, which she recounted with delight to the other three patients in the hospital ward. When I came to visit her, I heard the other women begging her to tell them another story to help pass the time. They didn’t have a TV in the small ward, and their only way to pass the time was to read newspapers or novels—among which *Scarlett* held a special place. Still, the elderly women preferred my grandmother, who told stories with a talent comparable to that of today’s podcasters. Nevertheless, she never made any money from the art of storytelling, but she did make many friends. I wonder what her life would have been like if she had become a professional storyteller or writer, and her audience had been larger than her lounge mates or the old ladies in a train compartment.

RO

Deși toată lumea are înclinația de a povesti întâmplări de viață și chiar de a bârfi evenimente din viețile altora, nu oricine se axează pe arta povestitului, cu toate că aceasta e relativ ușor de abordat și are darul de a-i uni pe oameni în jurul povestitorului. Pe vremea când nu exista Internet și televizoarele erau suficient de scumpe încât să nu se găsească chiar în orice încăpere, mai ales nu în instituțiile de stat, bunica mea a fost internată câteva zile în spitalul orășenesc pentru o extracție de amigdale. Ca orice femeie de la țară, avea o memorie extraordinară și ținea minte multe întâmplări de viață, pe care le povestea cu încântare celorlalte trei paciente din salonul spitalicesc. Venit în vizită la ea, le-am auzit pe colegele ei de suferință rugând-o să le mai povestească ceva ca să le treacă plictiseala. Nu aveau televizor în micul salon și singura lor metodă de a-și petrece timpul era cititul ziarelor sau a unor romane dintre care Scarlett era la loc de cinste. Totuși, bătrânele o preferau pe bunică-mea, care povestea cu un talent comparabil cu cel al realizatorilor de podcasturi din zilele noastre. Cu toate acestea, ea n-a câștigat niciodată bani din arta povestirii, dar și-a făcut multe prietene. Mă întreb ce-ar fi fost viața ei dacă ar fi ajuns povestitor profesionist sau scriitoare, iar publicul ei ar fi fost mai numeros decât colegele de salon sau babele dintr-un compartiment de tren.