Arhive etichetă: romantic

Share a photo of your pet and tell us one thing that makes them uniquely them.

Bobeetza was a small dog who spent a lot of time outside, wandering among the apartment buildings or around the taxi and bus station. With his short legs and the build of a walking 2-liter bottle, when he lay stretched out on the asphalt, it looked as if he were leaning on his own penis. In fact, Bobeetza was a hopeless romantic, willing to die for every female dog in the neighborhood. One day, he ran past a female dog in heat, whom he’d been chasing from a distance greater than the length of the stick her owner was holding, until—still running with his head turned backward—he crashed into the wheel of a car parked at the edge of the alley. Of course, he thought the mean man had done something to him in revenge for chasing his little dog, not realizing that he himself was the one who had hurt himself.

Bobeetza’s funniest mistake was that he could be just as amorous even without a female dog around: he tried to mate with her owners’ throusers. Once, he followed the woman who was the puppy’s owner until he ended up getting on the bus after her. Later on, he chased after the dog’s male owner, who was riding a bicycle, running alongside the bike for nearly a bus stop’s length. All this while that little dog, his imaginary girlfriend, was left at home.

Bobeetza wasn’t discouraged by his romantic setbacks: he always strove to be even more persistent the hundredth time, even if he’d been rejected 99 times. Because hope never dies.

RO

Bobiță era un câine de talie mică, ce petrecea mult timp pe-afară, printre blocuri sau prin stația de taxiuri și autobuze. Având picioare mai scurte și conformația de sticlă de 2 litri umblătoare, când stătea lungit pe asfalt aveai senzația că se sprijinea in propriul penis. De altfel, Bobiță era un mare îndrăgostit, fiind capabil să se omoare pentru cățelușe. Într-o zi, a alergat pe lângă o cățea aflată în călduri, pe care o urmărea de la o distanță mai mare decât lungimea bățului din mâna stăpânului ei, până când, tot alergând cu capul întors înapoi, s-a bușit cu corpul de roata unei mașini parcate la marginea aleii. Bine-nțeles, a crezut că omul cel rău i-a făcut ceva drept răzbunare pentru că îi urmărea cățelușa, nedându-și seama că el singur era cel care se autoflagelase.

Cea mai comică eroare a lui Bobiță era că putea fi la fel de iubăreț și în lipsa unei cățelușe: încerca să se iubească cu pantalonii stăpânilor ei. O dată, pe femeia care era stăpâna cățelușei a urmărit-o până a ajuns să se urce în autobuz după ea. Altă dată, pe bărbatul care era stăpânul cățelușei – și care era biciclist – l-a urmărit alergând după bicicletă cale de aproape o stație de autobuz. Toate astea în timp ce acea cățelușă, iubita lui imaginară, era lăsată acasă.

Pe Bobiță înfrângerile în dragoste nu-l dezamăgeau: mereu se străduia să fie și mai insistent a suta oară, chiar dacă primise 99 de respingeri. Pentru că speranța nu moare niciodată.